Cum m-am tot fâţâit cu tineretul proletar la Şcoala de Blog, am discutat aşa amical despre viitoarea viaţă a unora dintre ei ca bloggeri. Normal că acum sunt daţi pe spate de interes, dar, peste ceva timp, doar o parte vor fi suficient de “consistenţi” încât să rămână în domeniu. Pentru unii este ceva cool acum şi se vor lăsa, câţiva vor scrie mai mult şi probabil vor descoperi adevărata pasiune.

Tuturor celor care se apucă de blogging sau sunt deja implicaţi de ceva timp le-am spus că, odată ce cresc puţin, vor începe şi să câştige un leu. “Vai de mine, dar nu vreau să primesc bani”, cam ăsta e răspunsul, de parcă le cer să se prostitueze în parcarea tiriştilor.

Probabil sunt eu mai mercantilă de felul meu, dar CE E RĂU ÎN A CÂŞTIGA UN BAN?

Majoritatea pornesc de la pasiune. Normal. Aşa am plecat şi eu la drum acum 7 ani. Din pasiune pentru Karate. Am scris nişte articole pe un site, l-am bibilit, am învăţat chestii noi, am interacţionat. Peste ceva timp am realizat şi că am ceva idei despre web design, aşa că am mai troznit un site, încă unul etc.

Am muncit ca o sărită de pe fix DIN PURĂ PASIUNE. Sincer. Nu poţi scrie sute de articole, nu poţi posta mii de răspunsuri în forumuri de specialitate dacă nu iubeşti subiectele în cauză. Pentru că jertfeşti mii de ore de timp liber pentru o pasiune.

Să vă spun sincer .. din prima secundă, acum 7 ani jumate, când am pus primul site sus, am spus “odată voi câştiga şi un bănuţ de pe el”. Nu l-am împânzit cu reclame din ziua întâi, nu m-am axat pe “monetizare”, nu am spamat pentru a creşte PR sau trafic. Nu am scris pentru bani niciodată, dar am avut mereu în vedere şi posibilitatea de a scoate un leu ODATĂ.

Au trecut anii, am acumulat experienţă şi situri. Costurile de reînnoire de domenii, 4 conturi de reseller şi chiar scripturi (în perioada în care acumulam situri) nu sunt chiar de ici-colo. Primii bani au venit de pe Adsense. Plăteşte înfiorător, dar, odată la 2-3 luni, vine sutica. Acoperă de obicei o parte din hosting. Mai sunt sisteme pe care “prestez” şi ele acoperă deja lejer cheltuielile despre care vorbeam anterior. Culmea că e şi profit să zic aşa.

Pot acum să mă concentrez pe anumite situri şi să ţin la nivel de “plutire” altele. În lunile astea, că tot sunt cu program dedicat numai muncii de web, vor fi repuse pe picioare unele ignorate deja etc. Am reuşit demult să acopăr cheltuielile chiar şi de pe anii în care produceam zero şi să mă bucur de “boala” mea în linişte, fără să pun la bătaie bugetul familiei.

Un site costă. Chiar şi 10 dolari, dar costă.

Un blog pe domeniul lui şi hosting te costă undeva la 30-40 de dolari anual. Poate mai mult. Nu sunt o căruţă de bani, dar se adună nişte costuri totuşi. Dacă doreşti un upgrade de hosting (că deja eşti mare şi consumi), un skin unicat etc., ajungi la costuri şi mai mari.

În timp pasiunea asta te roade. Hai să fim serioşi, când bagi bani într-o chestie ani de zile şi  nu scoţi chiar nimic, oare mai ai tragerea de inimă de la început? Când gazda pentru site te costă cât abonamentul de tv-net-telefon ÎN FIECARE LUNĂ, când sacrifici mereu ore de timp liber pentru “jucăria ta”, oare nu te-ar bucura să scoţi măcar banii de hosting?

Nici muncă fără pâine, nici pâine fără muncă.

Iar sunt mercantilă, dar nu eu am inventat zicala asta. Dacă mergi la job, eşti plătit. Bine sau nu, irelevant. AI UN SALARIU. Dacă vinzi gogoşi la colţ de bloc, primeşi bani pe ele, dacă depanezi calculatorul vecinului, este foarte probabil să primeşti măcar un ciubăr de untură. Pentru că omul ştie că ai depus o MUNCĂ şi “se simte”.

Cu ce este blogging-ul mai prejos? Să scrii frecvent pe blog ia timp. Să scrii bine necesită muncă şi talent. Chestii care de obicei sunt PLĂTITE. Un copywriter bun ia un salariu mai mult decât decent. Un presar, chiar şi dacă traduce de pe Ananova, ia un salariu. Tu de ce să te ruşinezi să faci un LEU CINSTIT de pe munca şi talentul tău?

Absolut orice “skill” trebuie să îţi aducă odată şi un avantaj financiar. Pentru că aşa este normal.

Scrie bine! Şi vor fi oameni care vor plăti pentru prezenţa pe blogul tău.

Blogurile nu mai sunt “cenuşăreasa” de altă dată. Discutam în articolul anterior că mai sunt unii care nu bagă la cap nişte chestii, dar în general lumea se destupă la minte. Sunt campanii targetate pe bloguri, sunt firme care iau în serios promovarea în acest mediu. Sunt oameni care doresc SĂ ÎŢI DEA BANI pentru a apărea pe blogul tău.

Am dat mereu din gură că dojoblog este o chestie personală. ESTE. Banii de publicitate în mare vin de pe alte situri. Ţin la independenţa mea “editorială”, dar nu scot din ecuaţie şi câte o promovare. Este normal să nu accepţi clienţi care doresc să intre cu bocancii în conţinutul tău, dar publicitatea nu înseamnă că intri la stăpân.

Am câte un banner pe site. Unele pentru vreun proiect de-al meu, altele de campanie. Nu cred să le fi căzut părul din nas cititorilor mei. Nu sunt bannere intruzive, nu cântă, nu dansează. Sunt undeva pe pagină şi nu încalecă textul principal. Dacă e vorba de un articol “sponsorizat” utilizez o categorie destinată promovării. În general nu scriu “la comandă”, pentru că am şi eu “apăsările” mele, dar se poate face acest lucru păstrându-ţi verticalitatea.

Nu spune nimeni să scrieţi numai articole sponsorizate. De preferat cât mai puţine, pentru a nu descumpăni cititorii. Chiar şi aceste articole se pot scrie însă cu bun simţ şi pot reprezenta un conţinut de calitate. Aici vine în joc talentul de “scriitor”. Nu acceptaţi orice rahaturi de campanii. Nu vindeţi spaţiu pentru un chilot, pentru că riscaţi să cădeţi în ridicol. Dar, dacă se pune problema unei campanii decente, dacă există un client care este dispus să plătească o anumită sumă pentu un banner, de ce să nu câştigaţi leul în cauză?

Nimeni nu doreşte să se promoveze la voi pentru că sunteţi proşti sau aveţi un blog de 2 lei. Dacă aţi ajuns la nivelul la care sunt deja potenţiali cumpărători de spaţiu publicitar, nu scoateţi posibilitatea din ecuaţie. Aţi investit clar nişte bani, nu discutăm despre orele de muncă “băgate” în proiect, că ne doare capul. Este normal să câştigaţi un ban pentru munca asta.

Nu îndemn pe nimeni să existe ca blogger numai pentru bani. Nu îndemn pe nimeni să calce principii şi să se compromită pentru nişte dolari. Încerc doar să vă explic că nu este ruşine să câştigi PE MUNCA TA. Că este normal să ajungi odată şi să recuperezi ceva din investiţie. Bănuţii îţi vor acoperi poate costurile din anul respectiv sau vei ieşi o seară la restaurant cu familia. Nu contează, vei avea satisfacţia unui lucru bine făcut şi, iată, recompensat.